Femeia

Femeia este limitata de propria conditie. Ea nu poate vedea mai departe de propria persoana, este incapabila de acest lucru.
In momentul in care barbatul de langa ea nu se rezuma decat la ea si nu vede mai departe de ea, atunci femeia e limitata de conditia barbatului. Si ea se simte nesigura din cauza asta.
In momentul in care barbatul poate sa vada dincolo de ea, are propriile teluri in viata, atunci si femeia vede dincolo de conditia ei si respira aerul barbatului de langa ea.
Este probabil, o alternativa la explicatia frazei "nu o ridica pe soclu", care pune destule probleme de perceptie.

Femeia nu e totul in viata. Este o particica buna, dar doar o particica. Important esti tu, ca si persoana. Daca te concentrezi pe tine inseamna ca ai grija si de ea.


Ai grija de tine ca sa ai grija de ea
Ai grija de ea si esti limitat de conditia ei de femeie, care nu va putea sa o depaseasca pe a ta.


Asta e viata in care traim. Barbatii s-au nascut pentru a fi barbati si femeile pentru a fi femei. Nu zic sa nu tineti la persoana de langa voi. Dar nu doar atat.

Timpul

Timpul este singura moneda care nu are curs valutar, pentru ca este de nepretuit. Oricat ai da pe el, merita. Trece viata pe langa noi si noi dormim pe noi. La propriu.
Fiecare secunda, minut, ora, zi, saptamana, luna, an. Ani.
Cine suntem?
Ce cautam?
Care sunt valorile noastre?

Suntem intr-o continua cursa contra cronometru, resursele de care dispunem sunt din ce in ce mai putine, terenul este din ce in ce mai arid. Si noi ce facem? Cum ne folosim de putinul pe care il avem?
Avem doar o singura viata la dispozitie ca sa ajungem cine vrem sa ajungem. Doar o viata ca sa reusim ce ne-am propus. O viata ca sa fim cineva. O viata ... ca sa contam. Cine suntem?
Nici o a doua sansa. Nu avem o viata dupa in care sa traim exact cum vrem, dupa ce am ratat-o pe asta.
Suntem nevoiti sa gresim si sa invatam din mers. Sa fim din ce in ce mai buni, din ce in ce mai aproape de acea persoana care sa conteze.

Doar o viata!
Iar timpul este o limitare, dar si o provocare a naibii de mare.

Drumul catre succes

Traim cu adevarat prin propria imagine pe care o construim in ochii celorlalti. Prin stabilitatea pe care ne-o impunem. NU STABILITATE EMOTIONALA. Asta momentan inseamna moarte clinica. Nu stabilitate emotionala, ci stabilitate "vizionara". Drumul ni-l stim fiecare, o mana de oameni care nu traiesc pentru un salariu mai bun si pentru refugiul intr-o relatie.

In rest traim, iubim, ne luptam.
Facem ce simtim.
Bem whisky cu gheata sau un vin bun.
Fumam un trabuc. Scriem o carte.
Facem planuri de batalie. Construim imperii.

Iubim cu pasiune. Ranim cu pasiune. Lovim cu pasiunea demna de ura celui care infige cutitul in cel care vrea sa infiga la randu-i cutitul in el. Solitari pe o stanca, din cand in cand, ne bem cafeaua si ne scriem gandurile, trairile, ne credem zei in aceasta lume mica. Si avem orgasm dupa orgasm.

Suntem generali in propria lume.
Acesta e drumul ales de noi. Inca tineri, inca in forta si cu o dorinta imensa de a cucerii lumea.