Să nu pretindem ca lucrurile să se schimbe dacă tot timpul facem acelaşi lucru. Criza este cea mai binecuvîntată situaţie care poate apare pentru ţări şi persoane, pentru că ea atrage după sine progrese. Creativitatea se naşte din necesitate precum ziua se naşte din noapte. În perioada crizei se nasc invenţiile, descoperirile şi marile strategii. Cine depăşeşte criza se depăşeşte pe sine însuşi, fără a rămîne „depăşit”. Cine atribuie crizei eşecul, îşi ameninţă propriul talent şi respectă mai mult problemele decît soluţiile. Adevărata criză este criza incompetenţei. Problema persoanelor şi ţărilor este lenea şi indiferenţa pentru a găsi soluţii şi ieşiri din astfel de situaţii.
Fără criză nu există duel, fără duel viaţa este o rutină, o agonie lentă. Fără criză nu există valoare. În perioada crizei înfloreşte ce-i mai bun în fiecare, pentru că fără criză orice vînt este o mîngîiere. Dacă vorbim de criză o promovăm, iar tăcerea este o exaltare a conformismului. În loc de toate acestea, mai bine să muncim. Să terminăm odată cu singura criză ameninţătoare: tragedia de a nu dori să luptăm pentru a o depăşi.
"Vremurile de restrişte şi confuzie generală dau naştere unor minţi mari. Cel mai pur minereu se creează în cel mai fierbinte furnal, iar cel mai luminos trăsnet e provocat de cele mai întunecate furtuni." Charles Caleb Colton
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment