Am citit de multe ori despre cat de important este SA FII si cat de putin important este SA AI. SA AI cand nevoia ta este SA FII te transforma intr-o mare de frustrare si de tristete. Este ca si cum ai incerca sa umpli un ciur cu apa. Torni si iar torni si ciurul ramane gol.
Se intampla la fel si cu sufletul tau. Iti iei masina visata, te bucuri pe moment, dar dupa o vreme constati ca golul este tot acolo. Iti construiesti o cariera frumoasa, ai un salariu bun, dar la o analiza sumara ceva lipseste. Partenerul sau partenera sunt tot ce ai visat vreodata si totusi, in mod paradoxal, ceva inca lipseste.
Descoperirea extraordinara a fost cand am inteles afirmatia de mai sus. Am inteles folosindu-ma de reperele mele, de limitarile mele. Am inteles bazandu-ma pe experienta mea, pe trairile si revelatiile mele. Atunci m-a “lovit”.
Afirmatia de mai sus “cat de important este SA FII si cat de putin important este SA AI” va fi catalogata aproape istantaneu de mintea noastra drept singura solutie la problema care ne framanta. Adica SA FII este categorisit drept ADEVARAT (implicit bun), iar SA AI este categorisit drept FALS (implicit rau). De aici incep problemele.
Incepi sa te gandesti cum sa faci sa renunti la tot ca sa ajungi SA FII si sa NU mai AI. Si de cele mai multe ori reusesti. Vorba aceea: ai grija ce iti doresti…
Insa eu cred ca schimbarea pe care vrem sa o facem poate fi adusa la viata intr-un mod mult mai subtil. Ce ati zice daca ati analiza cea mai delicata relatie pe care o aveti (cu partenerul/partenera, cu jobul, copiii, etc.) prin prisma lui A FI, in loc de A AVEA.
Adica in loc sa spun AM o sotie, sa ma intreb CINE SUNT si apoi CINE AS VREA SA FIU pentru partenera mea. Vreau sa fiu cel mai bun prieten, cel mai grozav amant, cel mai amuzant partener. Schimbarea deja s-a produs daca sunteti sinceri cu voi insiva. Continuati sa va adresati aceasta intrebare si seara cand va intalniti cu ea si atunci cand nu stiti ce sa mai faceti sau sa mai spuneti.
Va invit sa va intrebati in acelasi mod CINE SUNT si apoi CINE AS VREA SA FIU in profesia mea. CINE AS VREA SA FIU in relatia cu colegii mei? Daca va relaxati si sunteti sinceri raspunsurile vor veni.
Monday, December 6, 2010
Friday, December 3, 2010
Undeva, de-a lungul timpului, te-ai schimbat ...
“… undeva, de-a lungul timpului, te-ai schimbat, ai încetat să mai fi tu. Ai lăsat oamenii să arate cu degetul spre tine şi să îţi spună că nu eşti bun. Şi când lucrurile au început să meargă prost, ai început să te uiţi după ceva sau cineva pe care să învinuieşti. Lumea nu este tot timpul însorită şi plină de curcubeie. Lumea e un loc dificil şi plin de răutate. Si nu mă interesează cât de dur eşti, te va lovi şi te va pune în genunchi şi te va ţine acolo permanent, dacă o laşi. Nici eu, nici tu şi nimeni din lumea asta nu poate lovi aşa tare cum loveşte viaţa. Dar nu e vorba despre cât de tare poţi să loveşti ci despre cât de tare poţi să fii lovit şi să poţi merge înainte. Cât de mult poţi să cari şi să mergi înainte. Aşa se câştigă luptele. Acum, dacă ştii cât valorezi, du-te în lume şi cere ceea ce valorezi. Dar trebuie să fii dispus să fii lovit. Şi nu ai voie să arăţi cu degetul şi să spui că nu eşti ceea ce vrei să fii din cauza altora. Laşii fac asta și tu nu eşti un laş. Eşti mai bun de atât. Te voi iubi orice ar fi. Dar până nu începi să crezi în tine, nu ai o viaţă.”
(Silvester Stallone / Rocky Balboa)
Sunday, July 4, 2010
Femeia
Femeia este limitata de propria conditie. Ea nu poate vedea mai departe de propria persoana, este incapabila de acest lucru.
In momentul in care barbatul de langa ea nu se rezuma decat la ea si nu vede mai departe de ea, atunci femeia e limitata de conditia barbatului. Si ea se simte nesigura din cauza asta.
In momentul in care barbatul poate sa vada dincolo de ea, are propriile teluri in viata, atunci si femeia vede dincolo de conditia ei si respira aerul barbatului de langa ea.
Este probabil, o alternativa la explicatia frazei "nu o ridica pe soclu", care pune destule probleme de perceptie.
Femeia nu e totul in viata. Este o particica buna, dar doar o particica. Important esti tu, ca si persoana. Daca te concentrezi pe tine inseamna ca ai grija si de ea.
Ai grija de tine ca sa ai grija de ea
Ai grija de ea si esti limitat de conditia ei de femeie, care nu va putea sa o depaseasca pe a ta.
Asta e viata in care traim. Barbatii s-au nascut pentru a fi barbati si femeile pentru a fi femei. Nu zic sa nu tineti la persoana de langa voi. Dar nu doar atat.
In momentul in care barbatul de langa ea nu se rezuma decat la ea si nu vede mai departe de ea, atunci femeia e limitata de conditia barbatului. Si ea se simte nesigura din cauza asta.
In momentul in care barbatul poate sa vada dincolo de ea, are propriile teluri in viata, atunci si femeia vede dincolo de conditia ei si respira aerul barbatului de langa ea.
Este probabil, o alternativa la explicatia frazei "nu o ridica pe soclu", care pune destule probleme de perceptie.
Femeia nu e totul in viata. Este o particica buna, dar doar o particica. Important esti tu, ca si persoana. Daca te concentrezi pe tine inseamna ca ai grija si de ea.
Ai grija de tine ca sa ai grija de ea
Ai grija de ea si esti limitat de conditia ei de femeie, care nu va putea sa o depaseasca pe a ta.
Asta e viata in care traim. Barbatii s-au nascut pentru a fi barbati si femeile pentru a fi femei. Nu zic sa nu tineti la persoana de langa voi. Dar nu doar atat.
Timpul
Timpul este singura moneda care nu are curs valutar, pentru ca este de nepretuit. Oricat ai da pe el, merita. Trece viata pe langa noi si noi dormim pe noi. La propriu.
Fiecare secunda, minut, ora, zi, saptamana, luna, an. Ani.
Cine suntem?
Ce cautam?
Care sunt valorile noastre?
Suntem intr-o continua cursa contra cronometru, resursele de care dispunem sunt din ce in ce mai putine, terenul este din ce in ce mai arid. Si noi ce facem? Cum ne folosim de putinul pe care il avem?
Avem doar o singura viata la dispozitie ca sa ajungem cine vrem sa ajungem. Doar o viata ca sa reusim ce ne-am propus. O viata ca sa fim cineva. O viata ... ca sa contam. Cine suntem?
Nici o a doua sansa. Nu avem o viata dupa in care sa traim exact cum vrem, dupa ce am ratat-o pe asta.
Suntem nevoiti sa gresim si sa invatam din mers. Sa fim din ce in ce mai buni, din ce in ce mai aproape de acea persoana care sa conteze.
Doar o viata!
Iar timpul este o limitare, dar si o provocare a naibii de mare.
Fiecare secunda, minut, ora, zi, saptamana, luna, an. Ani.
Cine suntem?
Ce cautam?
Care sunt valorile noastre?
Suntem intr-o continua cursa contra cronometru, resursele de care dispunem sunt din ce in ce mai putine, terenul este din ce in ce mai arid. Si noi ce facem? Cum ne folosim de putinul pe care il avem?
Avem doar o singura viata la dispozitie ca sa ajungem cine vrem sa ajungem. Doar o viata ca sa reusim ce ne-am propus. O viata ca sa fim cineva. O viata ... ca sa contam. Cine suntem?
Nici o a doua sansa. Nu avem o viata dupa in care sa traim exact cum vrem, dupa ce am ratat-o pe asta.
Suntem nevoiti sa gresim si sa invatam din mers. Sa fim din ce in ce mai buni, din ce in ce mai aproape de acea persoana care sa conteze.
Doar o viata!
Iar timpul este o limitare, dar si o provocare a naibii de mare.
Drumul catre succes
Traim cu adevarat prin propria imagine pe care o construim in ochii celorlalti. Prin stabilitatea pe care ne-o impunem. NU STABILITATE EMOTIONALA. Asta momentan inseamna moarte clinica. Nu stabilitate emotionala, ci stabilitate "vizionara". Drumul ni-l stim fiecare, o mana de oameni care nu traiesc pentru un salariu mai bun si pentru refugiul intr-o relatie.
In rest traim, iubim, ne luptam.
Facem ce simtim.
Bem whisky cu gheata sau un vin bun.
Fumam un trabuc. Scriem o carte.
Facem planuri de batalie. Construim imperii.
Iubim cu pasiune. Ranim cu pasiune. Lovim cu pasiunea demna de ura celui care infige cutitul in cel care vrea sa infiga la randu-i cutitul in el. Solitari pe o stanca, din cand in cand, ne bem cafeaua si ne scriem gandurile, trairile, ne credem zei in aceasta lume mica. Si avem orgasm dupa orgasm.
Suntem generali in propria lume.
Acesta e drumul ales de noi. Inca tineri, inca in forta si cu o dorinta imensa de a cucerii lumea.
In rest traim, iubim, ne luptam.
Facem ce simtim.
Bem whisky cu gheata sau un vin bun.
Fumam un trabuc. Scriem o carte.
Facem planuri de batalie. Construim imperii.
Iubim cu pasiune. Ranim cu pasiune. Lovim cu pasiunea demna de ura celui care infige cutitul in cel care vrea sa infiga la randu-i cutitul in el. Solitari pe o stanca, din cand in cand, ne bem cafeaua si ne scriem gandurile, trairile, ne credem zei in aceasta lume mica. Si avem orgasm dupa orgasm.
Suntem generali in propria lume.
Acesta e drumul ales de noi. Inca tineri, inca in forta si cu o dorinta imensa de a cucerii lumea.
Tuesday, June 15, 2010
Superioritate si inferioritate
Oamenii sunt ostentativi doar pentru ca se simt inferiori si nu se simt suficient de puternici pentru a concura cu altii intr-o modalitate mai pozitiva. Ei nu sunt in armonie cu societatea. Nu sunt bine adaptati social si nu stiu cum sa rezolve problemele sociale ale vietii.
Gasim in nevroze aceeasi combinatie intre complexul de inferioritate si superioritate. Deseori, nevroticii isi exprima sentimentele de superioritate, dar nu-si recunosc complexul de inferioritate.
Atata timp cat oamenii sunt interesati nu numai de ei insisi, ci si de altii, ei vor rezolva in mod satisfacator problemele vietii. Dar, daca dezvolta un complex de inferioritate, se trezesc ca si cand ar trai intr-un teritoriu inamic – vazandu-si mereu propriile interese mai curand decat pe cele ale altora si astfel fiind lipsiti de orice sentiment comunitar. Au abordat problemele sociale ale vietii care nu duce catre solutionarea lor si astfel, in lipsa succesului, se intorc catre partea inutila a vietii. Se simt usurati cand sunt sustinuti de altii si nu trebuie sa rezolve probleme.
Pare a fi o caracteristica a naturii umane ca, atunci cand indivizii se simt excesiv de slabi, sa inceteze sa mai fie interesati de altii si sa se lupte doar pentru superioritate. Atata timp cat oamenii care lupta pentru superioritatea personala isi mai tempereaza eforturile cu ajutorul interesului social, ei pot face ceva lucruri bune. Dar daca le lipseste interesul social, nu sunt pregatiti sa rezolve problemele de viata.
Acelasi fenomen se manifesta la megalomanii care se cred Isus Cristos sau alti mari lideri. Acesti oameni isi joaca rolurile ca si cand ar fi adevarate. Ei sunt izolati in viata si, daca mergem inapoi in trecutul lor, aflam ca s-au simtit dureros de inferiori si ca, in compensare, au dezvoltat un complex de superioritate.
Scopul de superioritate poate fi urmarit atat in activitati utile, cat si in activitati inutile. Daca oamenii sunt binevoitori, de exemplu, poate insemna una din doua – poate insemna ca sunt bine adaptati social si vor sa ajute sau poate insemna, pur si simplu ca vor sa epateze.
Fiecare om are sentimente de inferioritate. Dar sentimentele de inferioritate nu sunt o boala, ci sunt un stimulent pentru o dezvoltate sanatoasa, normala. Acestea devin o stare patologica doar cand semnificatia inadaptarii ii copleseste pe indivizi si, in loc sa ii stimuleze spre o activitate utila, ii deprima si ii face incapabili de dezvoltare.
Complexul de superioritate este una dintre modalitatile prin care oamenii care se simt inferiori incearca sa scape de greutati. Ei se autoconving ca sunt superiori, in timp ce nu sunt, iar acest fals succes le compenseaza starea de inferioritate pe care nu o pot indura.
Oamenii normali nu au complexe de superioritate; nici macar nu au un simt al superioritatii; ei au ambitia de a avea succes, dar, atata timp cat aceasta straduinta este exprimata constructiv ea nu conduce la valori false, valori care se afla la originea bolilor psihice.
In general, putem spune ca succesul intr-o profesie depinde de adaptarea sociala eficienta. Este un mare avantaj sa fi capabil sa intelegi necesitatile colegilor si clientilor, sa vezi cu ochii lor, sa auzi cu urechile lor, sa simti cum simt ei. Astfel de oameni empatici vor merge mai departe.
Inadaptarile sociale sunt cauzate de consecintele sociale ale sentimentului de inferioritate si luptei pentru superioritate. Termenii „complex de inferioritate” si „complex de superioritate” descriu starea de lucruri de dupa actiunea inadaptarii. Aceste complexe nu sunt continute in gene, nici in sange: ele pur si simplu apar in cursul interactiunii dintre indivizi si mediul lor social.
Motivul pentru care nu toti au complexe este ca sentimentele lor sunt ghidate printr-un mecanism psihologic in canale constructive din punct de vedere social. Resorturile acestui mecanism sunt sentimentul social, curajul si logica bunului-simt.
Totusi inadaptari exista. Le putem studia geneza privind cazurile marginale – cazuri in care exista un complex de inferioritate, dar nu este exprimat deschis deoarece conditiile sunt favorabile. Atunci complexul este ascuns sau cel putin exista o tendinta de a-l ascunde. Daca oamenii nu sunt confruntati cu vreo dificultate, ei pot parea pe deplin multumiti. Dar, daca privim mai atent, vom vedea cum exprima ei cu adevarat – daca nu in cuvinte, cel putin in atitudini – faptul ca se simt inferiori. Acesta este un complex de inferioritate, iar oamenii care sufera de un astfel de complex cauta intotdeauna sa se elibereze de povara pe care singuri si-au impus-o prin egocentrismul lor.
Deseori, complexul de inferioritate poate fi ascuns in spatele unui complex de superioritate, care actioneaza ca o compensatie. Astfel de oameni sunt aroganti, impertinenti, orgoliosi si snobi. Ei pun mai mult accent pe aparente decat pe actiuni.
Un complex de inferioritate poate fi indicat si de trasaturi cum ar fi viclenia, grija, pedanteria, evitarea problemelor mai mari ale vietii si cautarea unui camp de actiune mai ingust, limitat de principii si reguli. De asemenea, daca oamenii se sprijina mereu de ceva este vorba tot de un simptom al unui complex de inferioritate. Astfel de oameni nu au incredere in ei insisi si vom vedea ca dezvolta interese neobisnuite si sunt preocupati intotdeauna de lucruri marunte. Oamenii isi pierd timpul in felul acesta si isi gasesc mereu o scuza. Ei se preocupa mereu prea mult de aceste lucruri inutile, iar aceasta preocupare, daca se prelungeste, duce catre o nevroza compulsiva.
O nevroza este o forma bine dezvoltata a unui complex de inferioritate. Cate nu pot realiza oamenii care sufera de nevroza anxioasa! Ei doresc mereu sa aiba pe cineva care sa ii insoteasca; daca se intampla asa si-au indeplinit scopul. Ei sunt sprijiniti de altii si ii obliga pe altii sa le acorde atentie. Aici vedem trecerea de la un complex de inferioritate catre unul de superioritate. Ceilalti oameni trebuie sa ii serveasca. Facandu-i pe ceilalti sa ii serveasca, nevroticii devin superiori.
In toate aceste cazuri in care se dezvolta complexe, esecul in functionare pe canale sociale si utile este pricinuit de lipsa de curaj. Aceasta lipsa de curaj este insotita si de lipsa de intelegere intelectuala a necesitatii si utilitatii vietii sociale. Ideologia si perspectiva intelectuala ale unor astfel de oameni difera extrem de mult de bunul-simt social care insoteste o atitudine normala, curajoasa.
Intreaga perspectiva a unor astfel de oameni este conditionata de un scop inutil din punct de vedere social, tot asa cum alegerea acelui scop este conditionata de o lipsa de curaj.
Gasim in nevroze aceeasi combinatie intre complexul de inferioritate si superioritate. Deseori, nevroticii isi exprima sentimentele de superioritate, dar nu-si recunosc complexul de inferioritate.
Atata timp cat oamenii sunt interesati nu numai de ei insisi, ci si de altii, ei vor rezolva in mod satisfacator problemele vietii. Dar, daca dezvolta un complex de inferioritate, se trezesc ca si cand ar trai intr-un teritoriu inamic – vazandu-si mereu propriile interese mai curand decat pe cele ale altora si astfel fiind lipsiti de orice sentiment comunitar. Au abordat problemele sociale ale vietii care nu duce catre solutionarea lor si astfel, in lipsa succesului, se intorc catre partea inutila a vietii. Se simt usurati cand sunt sustinuti de altii si nu trebuie sa rezolve probleme.
Pare a fi o caracteristica a naturii umane ca, atunci cand indivizii se simt excesiv de slabi, sa inceteze sa mai fie interesati de altii si sa se lupte doar pentru superioritate. Atata timp cat oamenii care lupta pentru superioritatea personala isi mai tempereaza eforturile cu ajutorul interesului social, ei pot face ceva lucruri bune. Dar daca le lipseste interesul social, nu sunt pregatiti sa rezolve problemele de viata.
Acelasi fenomen se manifesta la megalomanii care se cred Isus Cristos sau alti mari lideri. Acesti oameni isi joaca rolurile ca si cand ar fi adevarate. Ei sunt izolati in viata si, daca mergem inapoi in trecutul lor, aflam ca s-au simtit dureros de inferiori si ca, in compensare, au dezvoltat un complex de superioritate.
Scopul de superioritate poate fi urmarit atat in activitati utile, cat si in activitati inutile. Daca oamenii sunt binevoitori, de exemplu, poate insemna una din doua – poate insemna ca sunt bine adaptati social si vor sa ajute sau poate insemna, pur si simplu ca vor sa epateze.
Fiecare om are sentimente de inferioritate. Dar sentimentele de inferioritate nu sunt o boala, ci sunt un stimulent pentru o dezvoltate sanatoasa, normala. Acestea devin o stare patologica doar cand semnificatia inadaptarii ii copleseste pe indivizi si, in loc sa ii stimuleze spre o activitate utila, ii deprima si ii face incapabili de dezvoltare.
Complexul de superioritate este una dintre modalitatile prin care oamenii care se simt inferiori incearca sa scape de greutati. Ei se autoconving ca sunt superiori, in timp ce nu sunt, iar acest fals succes le compenseaza starea de inferioritate pe care nu o pot indura.
Oamenii normali nu au complexe de superioritate; nici macar nu au un simt al superioritatii; ei au ambitia de a avea succes, dar, atata timp cat aceasta straduinta este exprimata constructiv ea nu conduce la valori false, valori care se afla la originea bolilor psihice.
In general, putem spune ca succesul intr-o profesie depinde de adaptarea sociala eficienta. Este un mare avantaj sa fi capabil sa intelegi necesitatile colegilor si clientilor, sa vezi cu ochii lor, sa auzi cu urechile lor, sa simti cum simt ei. Astfel de oameni empatici vor merge mai departe.
Inadaptarile sociale sunt cauzate de consecintele sociale ale sentimentului de inferioritate si luptei pentru superioritate. Termenii „complex de inferioritate” si „complex de superioritate” descriu starea de lucruri de dupa actiunea inadaptarii. Aceste complexe nu sunt continute in gene, nici in sange: ele pur si simplu apar in cursul interactiunii dintre indivizi si mediul lor social.
Motivul pentru care nu toti au complexe este ca sentimentele lor sunt ghidate printr-un mecanism psihologic in canale constructive din punct de vedere social. Resorturile acestui mecanism sunt sentimentul social, curajul si logica bunului-simt.
Totusi inadaptari exista. Le putem studia geneza privind cazurile marginale – cazuri in care exista un complex de inferioritate, dar nu este exprimat deschis deoarece conditiile sunt favorabile. Atunci complexul este ascuns sau cel putin exista o tendinta de a-l ascunde. Daca oamenii nu sunt confruntati cu vreo dificultate, ei pot parea pe deplin multumiti. Dar, daca privim mai atent, vom vedea cum exprima ei cu adevarat – daca nu in cuvinte, cel putin in atitudini – faptul ca se simt inferiori. Acesta este un complex de inferioritate, iar oamenii care sufera de un astfel de complex cauta intotdeauna sa se elibereze de povara pe care singuri si-au impus-o prin egocentrismul lor.
Deseori, complexul de inferioritate poate fi ascuns in spatele unui complex de superioritate, care actioneaza ca o compensatie. Astfel de oameni sunt aroganti, impertinenti, orgoliosi si snobi. Ei pun mai mult accent pe aparente decat pe actiuni.
Un complex de inferioritate poate fi indicat si de trasaturi cum ar fi viclenia, grija, pedanteria, evitarea problemelor mai mari ale vietii si cautarea unui camp de actiune mai ingust, limitat de principii si reguli. De asemenea, daca oamenii se sprijina mereu de ceva este vorba tot de un simptom al unui complex de inferioritate. Astfel de oameni nu au incredere in ei insisi si vom vedea ca dezvolta interese neobisnuite si sunt preocupati intotdeauna de lucruri marunte. Oamenii isi pierd timpul in felul acesta si isi gasesc mereu o scuza. Ei se preocupa mereu prea mult de aceste lucruri inutile, iar aceasta preocupare, daca se prelungeste, duce catre o nevroza compulsiva.
O nevroza este o forma bine dezvoltata a unui complex de inferioritate. Cate nu pot realiza oamenii care sufera de nevroza anxioasa! Ei doresc mereu sa aiba pe cineva care sa ii insoteasca; daca se intampla asa si-au indeplinit scopul. Ei sunt sprijiniti de altii si ii obliga pe altii sa le acorde atentie. Aici vedem trecerea de la un complex de inferioritate catre unul de superioritate. Ceilalti oameni trebuie sa ii serveasca. Facandu-i pe ceilalti sa ii serveasca, nevroticii devin superiori.
In toate aceste cazuri in care se dezvolta complexe, esecul in functionare pe canale sociale si utile este pricinuit de lipsa de curaj. Aceasta lipsa de curaj este insotita si de lipsa de intelegere intelectuala a necesitatii si utilitatii vietii sociale. Ideologia si perspectiva intelectuala ale unor astfel de oameni difera extrem de mult de bunul-simt social care insoteste o atitudine normala, curajoasa.
Intreaga perspectiva a unor astfel de oameni este conditionata de un scop inutil din punct de vedere social, tot asa cum alegerea acelui scop este conditionata de o lipsa de curaj.
Sunday, May 30, 2010
Criza - amenintare sau oportunitate?
Să nu pretindem ca lucrurile să se schimbe dacă tot timpul facem acelaşi lucru. Criza este cea mai binecuvîntată situaţie care poate apare pentru ţări şi persoane, pentru că ea atrage după sine progrese. Creativitatea se naşte din necesitate precum ziua se naşte din noapte. În perioada crizei se nasc invenţiile, descoperirile şi marile strategii. Cine depăşeşte criza se depăşeşte pe sine însuşi, fără a rămîne „depăşit”. Cine atribuie crizei eşecul, îşi ameninţă propriul talent şi respectă mai mult problemele decît soluţiile. Adevărata criză este criza incompetenţei. Problema persoanelor şi ţărilor este lenea şi indiferenţa pentru a găsi soluţii şi ieşiri din astfel de situaţii.
Fără criză nu există duel, fără duel viaţa este o rutină, o agonie lentă. Fără criză nu există valoare. În perioada crizei înfloreşte ce-i mai bun în fiecare, pentru că fără criză orice vînt este o mîngîiere. Dacă vorbim de criză o promovăm, iar tăcerea este o exaltare a conformismului. În loc de toate acestea, mai bine să muncim. Să terminăm odată cu singura criză ameninţătoare: tragedia de a nu dori să luptăm pentru a o depăşi.
"Vremurile de restrişte şi confuzie generală dau naştere unor minţi mari. Cel mai pur minereu se creează în cel mai fierbinte furnal, iar cel mai luminos trăsnet e provocat de cele mai întunecate furtuni." Charles Caleb Colton
Fără criză nu există duel, fără duel viaţa este o rutină, o agonie lentă. Fără criză nu există valoare. În perioada crizei înfloreşte ce-i mai bun în fiecare, pentru că fără criză orice vînt este o mîngîiere. Dacă vorbim de criză o promovăm, iar tăcerea este o exaltare a conformismului. În loc de toate acestea, mai bine să muncim. Să terminăm odată cu singura criză ameninţătoare: tragedia de a nu dori să luptăm pentru a o depăşi.
"Vremurile de restrişte şi confuzie generală dau naştere unor minţi mari. Cel mai pur minereu se creează în cel mai fierbinte furnal, iar cel mai luminos trăsnet e provocat de cele mai întunecate furtuni." Charles Caleb Colton
Saturday, May 29, 2010
Avem timp - Octavian Paler
"Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua.
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul circa 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci.
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete.
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate.
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat,
Dar nu am dreptul sa fiu si rau.
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta,
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu,
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand,
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii,
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea,
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale.
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit.
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata.
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat,
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede.
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit."
P.S. Am invatat ca doi oameni nu vor fi niciodata fericiti impreuna, daca nu sunt fericiti mai intai, cu ei insisi.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.
Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua.
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul circa 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci.
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.
Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete.
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.
Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate.
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat,
Dar nu am dreptul sa fiu si rau.
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta,
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu,
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten
Oricum te va rani din cand in cand,
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi iertat de altii,
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea,
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale.
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit.
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata.
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat,
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am invatat ca scrisul ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede.
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit."
P.S. Am invatat ca doi oameni nu vor fi niciodata fericiti impreuna, daca nu sunt fericiti mai intai, cu ei insisi.
Daca n-ai fi existat
Sunt convins ca toti cunoasteti expresia “Daca X n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat”. Ei bine, ea este valabila pentru fiecare dintre noi. Valoarea noastra este incomensurabila.
Cum ar fi fost viata celor din jur, pe care ii cunoastem, in absenta totala a fiecaruia dintre noi?
Sora mea ar fi fost “copilul cel mare” al familiei, si in locul ei, probabil, ar fi aparut altcineva (un frate sau o sora). Ar fi dezvoltat un alt tip de personalitate, iar viata ei acum ar fi fost cu totul altfel. Viata parintilor mei ar fi fost altfel. Prietenii mei ar fi urmat cai diferite, fara prezenta mea “ajutatoare” in anumite momente ale vietii lor. Multi oameni care s-au simtit inspirati de mine poate n-ar fi “urcat” inca un pas pe calea lor. Multe altele nu s-ar fi intamplat… lumea ar fi fost mai saraca.
Nu am spus aceste lucruri despre mine ca sa ma laud sau pentru ca ma consider cineva important. Ci pentru ca fiecare dintre voi sunteti exact la fel. In mod egal importanti in “economia generala” a universului. Daca unul dintre voi n-ar exista, lumea ar fi mai saraca. Fiecare influentati mediul in care va aflati. Si constituiti daruri nepretuite pentru cei din jur, chiar daca poate nu o realizeaza.
Ca si fiinte umane, cu totii suntem in mod egal valorosi. Prin simplul fapt ca am venit in acesta lume fizica, am contribut, prin unicitatea noastra, la imbogatirea constiintei si experientei universale in acest colt de galaxie.
Avem dreptul din nastere de a fi egali – macar din perspectiva unui singur lucru. Daca n-am fi existat, lumea ar fi fost altfel. Da, mai saraca prin lipsa fiecaruia dintre noi. Pentru ca fiecare avem dreptul divin de a fi importanti, valorosi, semnificativi, extraordinari acolo unde ne aflam, indiferent ce facem. Chiar si cei ce “fac rau”, din punctul nostru de vedere. Cu totii tesem o panza uriasa de frumusete.
Data viitoare cand va simtiti deprimati, inutili, saraci, epuizati, injositi – sau cand cineva va face sa va simtiti astfel – ridicati capul din pamant si spuneti-va “Daca n-as fi existat, lumea ar fi fost mai saraca. Sunt valoros pentru ca sunt o parte a acestui univers, a vietii insasi, a Divinitatii”. Si forta interioara va fi cu voi, si va calauzi propria viata, intotdeauna.
Cum ar fi fost viata celor din jur, pe care ii cunoastem, in absenta totala a fiecaruia dintre noi?
Sora mea ar fi fost “copilul cel mare” al familiei, si in locul ei, probabil, ar fi aparut altcineva (un frate sau o sora). Ar fi dezvoltat un alt tip de personalitate, iar viata ei acum ar fi fost cu totul altfel. Viata parintilor mei ar fi fost altfel. Prietenii mei ar fi urmat cai diferite, fara prezenta mea “ajutatoare” in anumite momente ale vietii lor. Multi oameni care s-au simtit inspirati de mine poate n-ar fi “urcat” inca un pas pe calea lor. Multe altele nu s-ar fi intamplat… lumea ar fi fost mai saraca.
Nu am spus aceste lucruri despre mine ca sa ma laud sau pentru ca ma consider cineva important. Ci pentru ca fiecare dintre voi sunteti exact la fel. In mod egal importanti in “economia generala” a universului. Daca unul dintre voi n-ar exista, lumea ar fi mai saraca. Fiecare influentati mediul in care va aflati. Si constituiti daruri nepretuite pentru cei din jur, chiar daca poate nu o realizeaza.
Ca si fiinte umane, cu totii suntem in mod egal valorosi. Prin simplul fapt ca am venit in acesta lume fizica, am contribut, prin unicitatea noastra, la imbogatirea constiintei si experientei universale in acest colt de galaxie.
Avem dreptul din nastere de a fi egali – macar din perspectiva unui singur lucru. Daca n-am fi existat, lumea ar fi fost altfel. Da, mai saraca prin lipsa fiecaruia dintre noi. Pentru ca fiecare avem dreptul divin de a fi importanti, valorosi, semnificativi, extraordinari acolo unde ne aflam, indiferent ce facem. Chiar si cei ce “fac rau”, din punctul nostru de vedere. Cu totii tesem o panza uriasa de frumusete.
Data viitoare cand va simtiti deprimati, inutili, saraci, epuizati, injositi – sau cand cineva va face sa va simtiti astfel – ridicati capul din pamant si spuneti-va “Daca n-as fi existat, lumea ar fi fost mai saraca. Sunt valoros pentru ca sunt o parte a acestui univers, a vietii insasi, a Divinitatii”. Si forta interioara va fi cu voi, si va calauzi propria viata, intotdeauna.
Saturday, February 27, 2010
Ce e succesul???
“Sa razi des si mult; sa castigi respectul oamenilor inteligenti si afectiunea copiilor; sa castigi aprecierea criticilor onesti si sa induri tradarea prietenilor falsi; sa apreciezi frumusetea, sa gasesti ce e mai bun in ceilalti; sa lasi in urma ta o lume mai buna, fie printr-un copil sanatos, o gradina ingrijita sau o conditie sociala emancipata; sa stii pur si simplu ca cineva a respirat mai usor doar pentru ca tu ai trait. Asta inseamna sa ai succes.” Ralph Waldo Emerson
Subscribe to:
Posts (Atom)